Ce are motanul tau, draga?

- Ce are motanul tau, draga? Toata dupa-masa a alergat de pe un acoperis pe altul. Doar n-a innebunit?! - Nu, draga mea, cum sa fi innebunit?! Azi dimineata l-am castrat, iar acum umbla sa-si contramandeze intilnirile. page contents

Seligenstadt, orasul german al lui Traian

Intre Frankfurt si Wurzburg se afla un oras interesant, ce geme sub greutatea anilor si a istoriei. Dar se pare ca aici, la Seligenstadt, povara secolelor, n-a reusit sa schimbe prea mult fata locului, caci arhitecti si restauratori de renume, au reusit sa readuca trecutul in prezent si pe acesta sa-l proiecteze in viitor. Aici, in caldaramul burgului, exista inca pietre de granit nemuritoare, zemuind a istorie, martore tacute a doua milenii presarate cu zeci de batalii intre doua semintii razboinice si dominante. Seligenstast se afla in landul Hesse, districtul Offenbach, la 25de Km de orasul Frankfurt, langa autostrada E42 si E41 ce duce la Wurzburg, dar, cum in Germania cand esti pe sosea sau pe autostrada ai impresia ca tara e acoperita mai mult cu beton decat cu pamant si gazon, e cel mai bine, pentru a nu te rataci, sa folosesti GPS-ul. Orasul Seligenstadt, iata prima noastra halta a periplului germano-austriac de doua zile, de pe traseul Frankfurt-Seligenstadt-Wurzburg-Ulm-Fussen-Schwangau (Castelul Neuschwanstein) -Zugspitze (Austria) -Garmish Partenkirchen-Munchen-Starnberg-Nurnberg-Frankfurt. Am ajuns in acest oras, Seligenstadt, doar pentru ca am avut inspiratia, sa-l rog pe prietenul meu Feri, sa-mi arate un oras stravechi, tipic german. “OK, mi-a raspuns el, dar nu ramanem acolo decat o ora, caci drumul pana-n Alpi e lung, avem de mers in total peste 1000 de kilometri” Pe la anul 100 e. n., Traian, imparatul romanilor, un imparat puternic dar suspicios si prevazator, in lipsa de idei si mai ales de bani, fiind nevoit sa gestioneze un imperiu imens si foarte costisitor, porunceste unei cohorte de 500 de romani sa construiasca un castru pe raul Main, numit "Saligunstat", cu scopul de a adaposti legiunea a 22-a romana, cantonata in orasul Mogontiacum, actualmente Mainz. Acest lucru se intampla exact inainte ca “tatal nostru”, adica puternicul Traian, s-o cucereasca pe frumoasa Dacia, cea mai bogata si curtata provincie romana a vremii. Aceasta, lasandu-se cucerita, nu fara incidente, avea sa salveze, prin aurul sau de la Alburnus Major, intreaga ginta latina atotstapanitoare, de la un rusinos "crash” financiar pan-imperial, pentru inca aproape doua secole. Vechiul castru Saligunstat, se intindea, mai mult sau mai putin, in jurul actualei piete centrale (Marktplatz) din Seligenstadt. Raul Main era frontiera ce despartea Imperiul Roman de tinutul indisciplinatelor triburi germanice. In anul 260 e. n., odata cu decaderea Imperiului Roman, castrul Saligunstat a fost distrus de germanici, ce-si doreau teritoriile inapoi. Deasupra lui a fost construita o noua asezare, in stil gotic. Germanicii au reusit sa-i impinga pe latini, (care, la fel ca si orice alti stapani pofticiosi, se intinsesera deja prea mult in timp, in spatiu si mai ales in curtile vecinilor), spre o peninsula ce semana din ce in ce mai mult cu o cizma obosita. Istoria medievala a orasului Seligenstadt, (numit mai apoi Obermuhlemheim dar numele era cam greu de pronuntat chiar si de germanici, astfel incat edilii orasului, au revenit la vechiul nume latin), este legata de numele “scribului personal” a lui Carol cel Mare, numit Einhart, care a ordonat construirea, in anul 830, a unei bazilici pe locul fostului castru roman si mai apoi a unei manastiri benedictine. Toate acestea vor intra apoi in posesia ducelui de Hessen-Darmstadt, apoi in stapanirea ducilor electori de Mainz. Imparatul Frederick I, ridica localitatea Seligenstadt la rang de oras in anul 1175 iar apoi, in anul 1188, acesta devine oras imperial. In traducere, Seligenstadt, inseamna “orasul binecuvantat”. Asa l-am gasit eu in prezent, caci el este o bijuterie arhitectonica a Germaniei, oras binecuvantat cu numeroase edificii medievale, a caror reconstructie a inceput in anul 1977. Seligenstadt e un oras ce trebuie admirat “la pas”, fara graba. Plimbandu-te pe stradutele-i inguste sau strecurandu-te printre masivele lui cladiri, construite simplu, doar din barne maronii impregnate cu cocteiluri pe baza de rasini si esente ramase in mare parte necunoscute si mortar, te plimbi de fapt, prin atmosfera Germaniei medievale. Astazi mai tot ceea ce e modern, cafenele, baruri, restaurante, hoteluri, farmacii, magazine de shopping, birouri, se afla ascunse indaratul unei frumoase mantii medievale, astfel incat daca n-ai chef sa intri in nici unul, vei ramane in secolul XII sau XVI, daca in schimb vei dori sa intri in interiorul cladirilor, te vei trezi in secolul nostru. Noi, dupa ce am parcat automobilul in centrul orasului vechi, (Marktplatz), automobil ce parea venit dintr-o alta lume, o ciudata masina a timpului desprinsa parca dintr-o povestire SF care altera imaginea “prezentului antic” si care ocupa aproape intreaga piata, am intrat ca sa servim o cafea intr-un bar. Dupa ce prietenul meu mi-a citit istoricul orasului de pe tableta sa si m-am cufundat adanc in trecut si in visare, am facut cateva poze cu cafeneaua, dar patronul mi-a atras atentia, foarte pasnic, ca pe-aici “no more photos”, asadar am realizat repede ca sunt in prezent, in anul 2013, (ultima poza, cu preturile cafelelor si a piscoturilor cu frisca, a trebuit s-o sterg), afara insa, pe strazile mirosind inca a batalii scurse de pe umbrela unui trecut razboinic, n-am avut nici o problema… Piata centrala (Marktplatz) e fermecatoare, veti gasi aici o fantana arteziana ce tasneste “lateral” si care racoreste aerul urbei in zilele toride, casa lui Einhard, bogat ornamentata cu motive traditionale ale unor vremi demult apuse, un semet turn cu ceas al primariei burgului, bazilica Einhard sau o cruce multipla ce imi sugereaza faptul ca locuitorii orasului au fost mereu de buna credinta… Am ramas incantat de multimea de flori ce orneaza casele orasului si de sumedenia de case aproape identice, construite cu multe secole in urma, unele curbate, grinzile nemaiputand sustine prea mult timp de acum incolo (poate doar cateva secole), greutatea acoperisului…Seligenstadt e si un mic port la raul Main, fery-boat-ul sau traverseaza raul in 5 minute, pentru 2-3 euro, adica te poarta, trecand fosta granita a Imperiului Roman, spre tinutul neastamparatelor si nesupuselor triburi alemanice...

Lindau - o perla in Bodensee

In ultima zi petrecuta la Bodensee am vizitat orasul Lindau, care, dupa mine, este cel mai frumos oras din zona, fiind situat chiar pe o insula a lacului. Am plecat din Tettnang, localitatea in care am fost cazat in timpul minisejurului la Bodensee, pe la orele diminetii, iar in jumatate de ora eram in Lindau, distanta dintre Tettnang si Lindau fiind doar de 25 km. Am parcat la Seeparkplatz, parcare situata undeva pe langa gara, cu 90 centi/ora, existand posibilitatea achizitionarii si unei Tageskarte (bilet pentru toata ziua) pentru 5 euro. De obicei, cand vizitez o destinatie turistica, ma pregatesc cu material informativ despre principalele atractii, insa pentru Lindau nu am mai avut timpul necesar, asa ca am ratacit pe stradutele cochete, pavate, flancate de cladiri vechi, unele dintre ele frumos pictate pana ce am ajuns pe Maximilianstrasse, principala strada pietonala, cu cladiri din secolele 16-17 ale caror fatade sunt pictate, iar ferestrele frumos ornamentate, unde turistii colindau prin magazine sau se relaxau la terase. Dupa cativa pasi pe Maximilianstrasse am descoperit Altes Rathaus (Primaria veche), o cladire superba, construita intre anii 1422-1436 in stil gotic si readaptata intre 1536-1578 stilului renascentist. Fatada este pictata cu scene care prezinta istoria orasului. De pe Maximilianstrasse mi-am continuat plimbarea pe Cramergasse, in capatul careia se afla Marktplatz, cea mai frumoasa piata a orasului, in centrul careia se afla Neptunbrunnen (Fantana lui Neptun). In Marktplatz tocmai se tinea piata, de unde nu am rezistat sa nu cumpar niste cirese mari si dulci. Pe latura estica a pietei se afla Biserica evanghelica Sf. Stefan, care, la origine, a fost o biserica romanica in trei nave din secolul al 12-lea, reconstruita intre 1781-1783 in stilul barocului tarziu. Langa biserica Sf. Stefan se afla Das Münster Unserer Lieben Frau (Catedrala Maicii Domnului), care a fost reconstruita intre anii 1748–1752, dupa ce biserica veche, cunoscuta sub numele de Stiftskirche, a fost distrusa intr-un incendiu in 1728. In capatul vestic al pietei se afla Haus zum Cavazzen, o constructie in stil baroc (1728-1729) decorata cu picturi murale. Cladirea adaposteste din anul 1929 Muzeul orasului. Din Marktplatz am plecat mai departe pe Schmiedgasse si Fischergasse, la capatul careia se afla cladirea teatrului. De aici, continuand pe o alee discreta, am ajuns pe malul lacului, pe Gustav- Röhl-Uferweg, unde erau ancorate cateva yahturi. Plimbandu-ma pe malul lacului, am ajuns in celebrul port de la Bodensee, unde Farul inalt de 33 m si statuia Leului bavarez (33m) strajuiesc intrarea in port inca din 1856. Imaginea celor doua simboluri ale orasului, care se inalta deasupra lacului albastru, la care se mai adauga si Alpii, care se zaresc in departare este absolut superba. Tot in zona de promenade a portului se gaseste si Mangturm, un turn din secolul al 13-lea construit pentru apararea portului. Cu vizitarea portului s-a incheiat si aventura mea in acest oras-insula (nu inainte de a savura o inghetata la una din terasele de pe Maximilianstrasse), un oras, care imi va ramane mereu in inima. Acestea fiind spuse, il recomand tuturor sa-l viziteze. Nu degeaba este vizitat anual de peste 3 milioane de turisti.

Allianz Arena

Principalul obiectiv al vizitei noastre in capitala bavareza s-a numit Allianz Arena. Si fiindca ard de nerabdare sa va impartasesc experienta traita acolo... sa-i dam drumul! In dimineata celei de-a doua zi la Munchen, imediat dupa micul dejun, am achizitionat de la receptia hotelului un card partner Tageskarte Innenraum, la pretul de 9,8 Eur, card valabil pe toate liniile de transport pana a doua zi dimineata. Cardul poate fi folosit de un grup de pana la 5 persoane si e foarte bun in cazul in care doresti sa hoinaresti o zi intreaga folosind faimoasele S bahn si U bahn. Deci, fuga la Central Station, sarim repede in S Bahn pana la Marienplatz (asa cum am mai spus altadata, aici e punctul de legatura intre retelele S Bahn si U Bahn), iar de acolo am luat U Bahn, linia U6. Pe orice harta cu retelele Schnellbahn (suburban and underground train) network, trebuie urmarit punctul unde apare stilizata o minge de fotbal (la statia Frottmaning). Acolo e Allianz Arena! Am ajuns relativ repede. De la statia de metrou, in zare, cam la doi kilometri spre nord, pe un platou, ca o esplanada, se vedea faimoasa constructie, impozanta, maiestuoasa... Dupa ce am parcurs drumul in panta (si destul de lung), am ajuns la portile de intrare. Programul de vizita incepea la ora 10, insa, pana una alta am mai stat la taclale cu un vizitatorii dintr-un grup de englezi (veniti probabil sa vada culcusul dusmanului!). Insfarsit, intram, si, in prima fatza, toata lumea s-a bulucit direct la magazinele de suveniruri. Pentru o mai buna descriere a locatiei, fac acum o mare paranteza. Merita sa mentionez cateva detalii despre ceea ce ni se arata in fata ochilor. In primul rand vreau sa precizez ca pe acest stadion sunt doua gazde: faimoasa FC Bayern Munchen (daca nu stiati, una din poreclele lor este die bayern, adica bavarezii) si mai putin cunoscuta echipa din zweite Bundesliga, TSV Munchen 1860. Arena a fost inaugurata in 2005 si a costat 340 milioane de EUR. Cupola aceea mare este facuta dintr-un soi de polimer (ETFE se numeste, in fapt o etilen tetrafluoretilen). Materialul respectiv (am si pus mana pe o bucata din el) e reziztent la variatii de temperatura, intemperii si -lucru interesant - la radiatii! Sunt de fapt niste panouri (in jur de 2800 bucati), umflate cumva cu aer uscat, la presiune. Noaptea, toata cupola este luminata, in functie de cine joaca in acel moment: rosu, daca e Bayern, albastru, daca e TSV Munchen 1860 si alb, daca joaca Mannshaftul, adica nationala Germaniei! Au patru parcari pentru autoturisme, cam 270.000 mp, cu 9800 locuri. ASeparat (am inteles ca pe doua niveluri) mai sunt alte 1200 locuri (cred ca pentru VIP-uri), plus alte 350 de locuri pentru autocare/autobuze. Locurile pe stadion: 66.000, toate pe scaun. Acestea sunt valabile pentru meciurile internationale (cupe europene, etc). La meciurile interne, numarul de locuri se mareste prim convertitrrea unei parti din locurile de pe scaune in locuri in picioare, astfel ajungand7u-se la o capacitate de 69.000 de locuri. ca distributie, acestea sunt pe 3 niveluri: 20.000 locuri jios, 24.000 la mijloc, iar sus (unde e inspaimantator!) sunt 22.000 de locuri. Din toate acestea, 2.000 de locuri sun business clas, 400 de locueri sunt destinate presei plus 106 loje de lux (am inteles ca pretul unei loje -cam 7-8 locuri- poate ajunge si la 100.000 EUR). Shopurile au in total 4.000 mp (magazin Bayern, magazin TSV Munchen 1860, Allianz Arena Shop si incaunul, lego parca se numeste, pentru copii). Restaurante. Arena a la Carte e cel mai de soi, dar mai au si Supporter bars (doua, cate unul de fiecare echipa gazda, insumand cam 1300 de locuri), 28 de chioscuri (unde berea si carnatii sunt la putere!). De asemenea, sunt 4 vestiare: dioua pentru gazde Bayern si TSV) si doua pentru oaspeti. Au si doua zone de incalzire/antrenament a jucatorilor, cam de 110 mp fiecare, in vestiare este lux... ce sa mai spun? Toalete? peste 500! Iar terenul de joc... Prima data cand l-am vazut am crezut ca este sintetic, asa de verde era! Au instalatii ultima generatie de incalzire a gazonului. TOATE locurile din tribune sunt acoperite, vorba aceea, poa'sa ninga, poa'sa ploua... Revenind la turul nostru, dupa ce ne-am cumparat cate ceva de la magazinele de suveniruri, am luat bilete pentru Arena Fan Tour. Biletul era 10Eur/persoana, noi am luat un bilet de familie care a costat 29 EUR (am economisit 1 EUR!). Pe bilet ai si un vaucher de 0,5 EUR care poate fi folosit la restaurantul Arena a la Carte ca sa bei o bere. Din pacate, noi ne-am grabit si am tatat berea asta! La ora 10,30 ghida noastra, Karin, ne-a invitat sa incepem vizita. Karin a fost o draguta cu noi in special: in mod normal, programul cu ghid de limba engleza incepea abia la ora 13, insa ea ne-a dat toate detaliile in limba engleza evident! La inceput am vizionat un film -cam 15 minute-depre cum s-a construit arena, insotita, evident de cateva secvente de la meciuri. Dupa asta, cosmar! Cred ca in viata mea nu am urcat si coborat atatea trepte intr-un interval asa de scurt (cu tot cu film, turul arenei a durat cam o ora si 20 de minute). Cel mai impresionanrt a fost cand am patruns prima oara in tribune: fiu-meu s-a ingalbenit: din inaltul tribunei, aveai senzatia ca pici in cap pe teren! Impresionant. deasemeni, sa nu uit, la toate intrarile exista intrari diferite barbati/femei, probabil din motive de securitate /control corporal. Dupa ce am strigat in cot: TORRRR! (adica gol, fratilor!), am plecat si am vizitat: sponsor lounge, clubul de presa (super, toata lumea se fotografia si se credea cel putin... Murinho!), vestiarele (toate patru!), am mers pe tunelul de intrare a jucatorilor pe gazon. apoi pe terasele exterioare ale arenei... Timpul a trecut pe nesimtite... Nu cred ca exista cuvinte ca sa pot descrie tot ceea ce este acolo... Un monument, un templu... Va doresc sa ajungeti si sa vedeti cu ochii vostri o adevarata a opta minune a lumii! Vacante frumoase oriunde ati fi!

Marienplatz – Munchen

Ca marime, Munchen, este al treilea oras din Germania, dupa Berlin si Hamburg. Numele orasului inseamna „ calugar „ si primele atestari scrise sunt de la inceputul sec. XII. La inceputul sec. XIV, orasul a fost reconstruit de Ludovic al IV-lea, dupa ce fusese distrus de un mare incendiu. De atunci s-a dezvoltat constant, au fost infiintate academii si a devenit un centru culural, economic si universitar important al Germaniei. O umbra a istoriei s-a asternut peste el, cand in perioada nazista Hitler l-a declarat „ capitala miscarii naziste”. Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, cand a fost distrus in bombardamente, a luat o noua infatisare si un nou avant economic. Iubitorii de turism, numesc orasul „ Capitala secreta a Germaniei „. Ca orice mare oras cu o istorie veche, zona centrala pastreaza ceva din vechile ziduri ce inconjurau cetatea medievala. Acolo ne-am indreptat si noi; am lasat autocarul intr-o parcare si am luat „ cetatea la picior”. Prima mare cladire ce mi-a atras atentia a fost cea a Ministerului de Justitie. Este o cladire impunatoare, bogat decorata la exterior cu sculpuri, bazoreliefuri si fereste cu arcade. Am traversat o mare intersectie si ne-am indreptat catre centrul vechi al orasului in care am intrat printr-o poarta monumentala. Intre ziduri, acest loc se numeste Piata Marienplatz (Piata Sf. Maria). Acolo este km 0 al oasului si tot de acolo se da ora exacta. In prima jumatate a secolului al XVII-lea aici s-a ridicat o statuie a Sfintei Maria, monument ce poate fi admirat si astazi. Statuia din aur (sau aurita) este asezata pe o coloana inalta din marmura neagra si la baza ei se afla alte patru statui ce reprezinta victoria orasului asupra razboiului, ciumei, ereziei si foametei. In sec. XIX, aici in piata a fost ridicata o noua cladire a Primarie, caci cea veche devenise neincapatoare. Este o cladire de o frumusete deosebita, realizata in stilul gotic, dupa planurile unui student, care a pus atata suflet in aceasta lucrare, incat a proiectat si cele mai mici detalii ale ornamentelor exterioare din piatra iar la interior a proiectat mobilierul. Constructia are mai multe turnuri. ; cel mai mare are 85m. Din turn, de trei ori pe zi, (la orele 11.12 si 17) 32 de statuete vestesc ora printru-un dans medieval si printr-un turnir intre cavaleri. La fel de frumoasa si de atragatoare mi s-a parut si vechea Primarie, in al carei turn se afla acum o expozitie de jucarii. Fatada vechii Primarii, este veche de trei sute de ani, realizata intr-un frumos stil baroc. In curtea sa, o fantana veche de peste 250 de ani, atrage privirile turistilor- Fantana Andromeda. Tot in Marienplatz, la cativa metri de Vechia Primarie (Altes Rathaus) am admirat cea mai veche biserica din oras, Biserica Sf. Petru (Peterskirche) cu o clopotnita inalta de 91m. ce mult timp a fost punctul de reper al orasului. Lectia noastra de istorie, a continuat la Domul Frauenkirche (Catedrala maicii Domnului) care este cea mai mare catedrala din oras. Si pentru a ramane asa, Primaria a interzis construirea unor cladirii care sa o depaseasca in inaltime (100 m.), incat poate fi vazut din orice loc al orasului. Constructia ei a durat 20 de ani (in jumatatea sec. XV) si a fost restaurata dupa cel de al II-lea Razboi Mondial. Ambele turnuri ale catedralei au cate un ceas. Admirand cladirile si remarcand viata orasului in acel loc, am ajuns si la celebra berararie Hofbrauhaus. Dupa o bere mare si buna bauta acolo, am revenit la autocar si ne-am continuat drumul „european”.

Andechs si Ammersee

O manastire benedictina, o fabrica de bere, mancare traditionala si o priveliste superba. Manastirea micuta, in stil baroc, Sf. Bonifaz al carei turn este construit in stil rococo. Am ratat vizitarea fabricutei de bere, in schimb am avut ocazia sa o degustam, berea germana traditionala, nefiltrata. O halba de 1 litru, alaturi de Kartoffelsalad plus Schweinebraten, toate servite pe tereasa manastirii, un loc rustic, full de turisti. Trei persoane x trei chestii de mai sus (mai putin berea pare a fost unica), totul la 19 euro. La coborarea de pe Berg Heiliger (Muntele Sfant), am cotit-o usor spre Ammersee. Mai rar asa priveliste. Nu am cuvinte sa descriu ce am trait atunci, acolo: cerul si lacul inngemanate in culori tulburatoare. Am inteles, din povestirile colegului care ne-a vandut pontul cu locul cu pricina, ca toamna este anotimpul care se potriveste perfect acelui loc, cunoscatorii in ale naturii putand admira flora in culori minunate si fauna, reprezentata prin diferite specii de pasari.

Munchen-plimbare prin centrul orasului

Am dat GPS-ului sa ne duca in Munchen pe strada Kaufinger, care ne-am interesat dinainte si am aflat ca este aproape de centru. Traseu: Hart im Zillertal-Fugen (A 12) - Worgl (E 45) - Kufstein - Raubling - Holzkirchen (E 45) - Munchen. Distanta: Hart im Zillertal - Munchen = 136 km, facuti intr-o ora si jumatate. Era o alta dimineata, o dimineata frumoasa de 10 aprilie 2012 cand am hotarat sa mergem la Munchen. Acum fiind o zi de marti au trecut si sarbatorile de Pasti la ei si magazinele erau deschise incepand de astazi. Si fiindca am facut o excursie doar de o zi la Munchen, am sa va povestesc tot ce am vazut noi in acea zi. Binenteles ca daca ne-am fi cazat acolo undeva si am fi stat cateva zile la Munchen as fi avut mai multe sa va spun si poate mult mai detailat, dar sper ca impresiile mele sa va poata ajuta daca aveti, ca si noi, doar o zi intreaga la dispozitie si vreti sa vedeti atat cat se poate. Am plecat dimineata devreme de la pensiune. Cei 136 km pana la Munchen i-am parcurs f. usor. Am mers 10 km spre sensul giratoriu de la benzinaria Agip si de acolo ne-am incadrat spre directia Munchen pe autostrada A12. Despre drumuri: Pe autostrazi prin Austria este o adevarata placere sa mergi, fiecare il respecta pe celalalt, drumurile sunt impecabile si am cautat macar o groapa dar nu am gasit-o. Daca cel din fata ta vede ca vrei sa depasesti, se duce imediat pe prima banda si iti face loc. Daca vede ca ai gresit drumul, austriacul se opreste si iti face loc ca tu sa poti sa dai inapoi si sa te incadrezi corect. La noi se lasa cu claxonari stridente si cuvinte ,,dulci’’. Nu am vazut pe nimeni sa vorbeasca la telefon in timp ce conduce, nu am vazut taxiuri, caini vagabonzi, gunoaie, nu exista asa ceva. Si la ei ambulantele, niciuna nu urla ca si la noi. Acolo la ei sa inteleg ca nu sunt urgente? Acolo nu sunt probleme? La noi e puzderie de taxiuri in toate intersectiile, toti stau si asteapta ,,marea lovitura’’ care intr-o zi ori vine, ori nu vine, dar ei totusi stau si nu sunt numai soferi in varsta pe care ii intelegi, sunt si tineri.., gunoaiele colcaie peste tot si de caini, ce sa mai vorbesc? Ati vazut la noi vreo ambulanta care sa nu urle strident, ati vazut vreo strada fara gunoaie sau caini? Aratati-mi si mie. Nu ne-am dat seama cand am iesit din Austria si am intrat in Germania. Doar de pe ecranul GPS-ului a disparut limita aceea de viteza, semn ca intrasem in Germania. Ceasul arata ora 9,35. Eram acum liberi sa ,,zburam’’ pe autostrada cu cat vrem noi. Si va spun ca toti ,,zburau’’ ca si noi, in afara de tiruri si camioane, care erau o multime si ocupau de regula prima banda. Fiecare mergea cu cat il tineau caii putere. Am vazut si motociclisti, treceau razant pe langa noi, cei care aveam 140 km/ora... atunci ei?? De la Bad Aibling GPS-ul ne arata ca mai avem 56 km. Autostrada trecea prin campii verzi si Alpii se zareau frumos undeva nu prea departe, varfurile lor erau acoperite de zapada. Tin minte ca inainte cu vreo 20 km de Munchen am oprit intr-o parcare pt. mici nevoi. Daca prin Ungaria va spuneam de toaletele lor de pe autostrada, aici erau alte dracovenii. Toaletele - nu mai trebuie sa va spun ca erau impecabile, erau atat de curate, aveau hartie si puteai sa te asezi pe jos langa toaleta daca vroiai, asa curate erau. Curios lucru, nu era niciun buton de tras apa. M-am gandit ca trebuie sa fie ceva, altceva, am tot cautat. Si am aflat secretul cand am iesit de acolo si usa s-a inchis dupa mine. Atunci s-a declansat apa. Stiu ca tare ne-am amuzat, mai ales fetele mele. Munchen - prima intalnire: Nu peste multa vreme am intrat in Munchen. Undeva la periferie am oprit pe o strada dreapta plina cu magazine si terase frumoase si am vizitat putin si zona aceea. Am intrat intr-un supermarket sa luam apa si sucuri. Aici era f. elegant si intr-un colt inauntru am zarit un aparat. M-am documentat si am aflat ca apa plata la ei costa 0,25 E (apa) + 0,5 E sticla de plastic goala-in total 0,75 E. Deci sticla goala e mai scumpa decat continutul. In acel aparat daca bagai sticla goala cu fundul inainte primeai pe loc contravaloarea sticlei, de 0,5 E. Ce ziceti de asta? Poate aude cineva. Sa stiti ca nu merge aparatul pt. orice sticla, nu poti sa il pacalesti, de exemplu pe o sticla Borsec a scuipat-o imediat, dupa o ,,analiza amanuntita’’. Aparatul merge deci pt. un anumit tip de sticle din plastic, sticle care se gasesc din belsug la ei acolo la supermarket-uri. Cand ma gandesc la miile de pet-uri care plutesc pe toate raurile noastre, ce de bani aruncati! Ne-am intors inapoi la masina cu sticlele sub brat, nu inainte de a observa ca prin Munchen bicicleta e considerata un mijloc de transport f. iubit si adorat atat de femei cat si de barbati, in egala masura. Daca cu barbatii pe bicicleta ne-am obisnuit, ei bine, aici in Munchen mi-a fost dat sa vad doamne elegante cu fuste, dresuri si pantofi, cu pardesie si posete elegante care treceau linistite pe langa noi calare pe bicicleta. Si nu am vazut una, erau multe, femei de afaceri, femei de toate varstele. La noi daca am vedea vreo doamna eleganta si pe bicicleta ne-ar apuca rasul, nu-i asa? La ei mersul pe bicicleta nu este o rusine, este o reala placere. Munchen - capitala Bavariei: Localizat in campia Bavariei, la 50 km nord de Alpii Bavarieni, Munchen este al treilea oras ca marime dupa Berlin si Hamburg. Situat pe malul raului Isar, Munchen te incanta la tot pasul cu obiective turistice care nu trebuie deloc ratate. Avand o vechime de 800 ani, Munchen este vestit in primul rand pentru festivalul anual Oktoberfest, festival care tine cateva saptamani si la care se mananca bine chiar si bivoli pusi intregi in frigarui dar se bea si bere din belsug. Primarul orasului este cel care da cep primului butoi cu bere. Este un festival cu traditie si in ultima vreme festivalul a devenit unul international deoarece f. multi turisti dornici sa fie si ei prezenti la festival si sa bea un metru de bere, sunt prezenti acolo si umplu toate campingurile din zona. La acest festival muzica este de fanfara si defilarea porneste chiar din Marienplatz. Tot cu ocazia acestui eveniment are loc si o defilare a costumelor populare germane, austriece dar si ale altor popoare. Principalele obiectice turistice ale orasului sunt: Marienplatz (Piata Maria) in care putem admira cladirile celor 2 primarii - Primaria Noua cu renumitul ceas si Primaria Veche, Peterskirche (Biserica Sf. Petru) - cea mai veche biserica din centru, catedrala Frauenkirche (a Fecioarei Maria) - cea mai renumita biserica din centru care are 2 turnuri inalte de 99 m; Olympiaturn (Turnul Olimpic) - este situat intr-un parc deosebit pe care am avut ocazia sa il vedem si noi, in zona in care se afla si vestitul muzeu BMW (vezi impresii), muzeu la care am ajuns si noi si doresc sa va scriu separat. In turnul inalt de 291 m al Olympiaturn se urca cu un lift rapid. La aproape 200 m este o platforma de unde se poate admira orasul iar putin mai jos exista un restaurant; Muzeul BMW, reprezinta o alta atractie a orasului. Alte obiective interesante sunt Alianz Arena - aflat in nordul orasului, este primul stadion din lume a carui fatada isi poate schimba culorile si care are cea mai mare parcare din Europa. Mai merita vizitate Palatul Schleissheim, Palatul Nymphenburg - aflat la 8 km de centru, cele 3 Pinacoteci - Veche, Noua si Moderna, Gradina Engleza, Biserica Teatina Sf. Cajetan din centru, Parcul cu caprioare (Hirschgarten), Muzeul National de arta egipteana, Muzeul National bavarez si Resedinta regala. V-am enumerat cam ce puteti vedea in Munchen din ce am aflat si eu, deoarece m-am gandit ca pot sa va dau o mana de ajutor in cazul in care stati mai multe zile acolo. Sa nu va ganditi ca toate aceste obiective turistice le puteti vedea intr-o zi, va trebuie macar cateva zile. Noi, fiindca eram intr-o excursie de cateva ore la Munchen, am dorit sa vedem centrul si cel mai vestit loc - Marienplatz. Parcarea in Munchen: Stiu ca din acel loc din care admirasem doamnele acelea elegante mergand pe bicicleta am mers spre centru, urmarind indicatorul de centru dar si GPS-ul. Am ajuns pe o strada unde am parcat langa o biserica frumoasa din caramida rosie. Eram pe strada Herzog Wilhelm. In fata noastra o masina descarca marfa. Inainte de a ne indrepta spre aparatul de taxat am intrebat daca acolo e bine sa lasam masina. Norocul nostru a fost ca am intrebat. Pe jos am observat ca erau pe o parte a strazii o banda albastra intrerupta si unde eram noi era o banda rosie intrerupta. Aceasta era doar pt. urgente, puteai sta un timp limitat, cateva minute, cat sa descarci o masina de exemplu, nu mai mult. Pe banda cealalta, albastra, puteai sta mai mult timp, cateva ore, daca plateai la acel aparat de taxat. Dar nu era loc nicaieri sa lasam masina. Suparati am pornit sa cautam alt loc de parcare. Asa am mers pe unde s-a putut, deoarece sunt strazi cu sens unic, altele aveau interzis. De acolo tin minte ca am mers in stanga. Asa am am ajuns la o benzinarie Agip unde in fata langa o cladire moderna am zarit cu greu un loc de parcare pe o banda din aceea albastra. Am mers spre aparat si cand am vrut sa bagam fise am constatat ca trebuiau multe fise pentru 4 sau 5 ore cat doream noi sa stam. Aparatele acelea primesc fise de 0,5, 1 si 2 E. Am facut un calcul scurt, nu ieseam deloc bine. Acum eram chiar suparati. Noroc ca am intrebat pe cineva si ne-a aratat ca in spate la acea benzinarie Agip era o parcare subterana. Asa am avut noroc. Fiindca am mai avut de-a face cu parcari subterane, aici pot sa va spun ca pretul parcarii a fost cat de cat convenabil in comparatie cu parcarea afara pe banda albastra. Am platit 12 E pentru 3 ore de plimbare prin centru.Mai trebuie sa va spun ca in toate parcarile subterane exista o limita de inaltime a masinilor de 2 m. Deci nu toate masinile pot parca acolo. Am vrut sa va spun toate acestea ca sa aflati ce inseamna sa parchezi intr-o tara straina. Nu este ca si la noi, sa lasi masina unde vrei si daca ,,poti’’ sa blochezi si pe altul sau sa nu lasi o masina utilitara sa isi faca treaba. Acolo daca nu parchezi unde trebuie vei plati- si platesti scump. Am inteles si ca daca iesi din parcarea subterana si nu platesti, esti filmat de camerele video si te trezesti la granita cu surprize. Atentie deci. Acum eram linistiti, masina era in siguranta si puteam incepe sa vizitam orasul. Scapasem de cea mai mare grija, aceea de a gasi un loc de parcare. Stiu ca am pozat numele strazii de langa acea benzinarie Agip. Ne-am gandit ca in cazul in care ne ratacim sa intrebam pe cineva unde este strada aceea. Pana la urma orientarea omului a invins si am gasit relativ usor acea benzinarie. De acolo, de la parcare am intrebat o doamna unde este Marienplatz (Piata Maria) si ne-am indreptat spre acea piata renumita a Munchen-ului. Pot sa va spun acum ca toti au fost politicosi cu noi si ne adresam in engleza ori de cate ori vroiam sa aflam ceva. Asa ne-am descurcat peste tot si am iesit cu bine din f. multe situatii placute sau mai putin placute. Si asta nu numai in Munchen. Marienplatz (Piata Maria) Spre Marienplatz peste tot era un mare santier, tot drumul spre centru si chiar si in Marienplatz se lucra de zor. Dar oricat de mare era acel santier, oricat zgomot,totusi turistii erau f.multi peste tot,toata acea piata era plina de oameni. Chiar ne-am gandit sa nu ne ratacim pe acolo noi intre noi. De aceea ne-am stabilit un program si o ora de intalnire si am stabilit si un loc de intalnire. Asadar copilele s-au dus la shopping si noi ne-am putut plimba prin tot acel centru. Aceasta piata vestita poarta numele celebrei statui a Fecioarei Maria care se afla in mijlocul pietei si este un simbol al orasului. Statuia din bronz aurit o reprezinta pe Fecioara Maria stand pe o semiluna, avand o coroana pe cap si in maini tinand un sceptru si un copil. Statuia se afla in varful unei coloane inalte de 11 m, la baza careia in fiecare colt sunt 4 ingerasi cu aripi. Fiecare ingeras de pe acel piedestal se lupta impotriva razboiului, foametei, ereziei si ciumei negre-cele 4 plagi ale umanitatii. Coloana Fecioarei Maria fost ridicata in anul 1638. La baza acelei coloane deosebite am admirat multe flori multicolore care dadeau un farmec aparte acelui loc. Marienplatz reprezinta ,,inima‘’ orasului, un loc in care se intalnesc mii de turisti dar si oameni de afaceri si localnicii din intreaga zona. Inca de demult, din Evul Mediu, aici in Marienplatz se intalneau bufonii, muzicantii dar aveau loc si executiile prin spanzurare. In zilele de azi se mai pastreaza putin din acele obiceiuri de altadata: papusile din turnul Primariei Noi danseaza la fel ca si pe vremuri demult apuse, iar talentul muzicantilor dainuie peste veacuri. Daca esti in Marienplatz in zilele de azi poti asculta un concert de pian acolo, in inima orasului (vezi aici). Mie acel concert in aer liber mi-a intrat in suflet si chiar daca acel muzicant isi castiga existenta strangand bani folosind talentul sau, pt. mine a fost ceva deosebit sa am ocazia sa ascult acel pian acolo in Marienplatz. Prima data cand am ajuns in piata am admirat cladirea aceea superba - Primaria Noua (Neues Rathaus) pe care multi dintre voi o stiu deja. Construita in stil gotic intre anii 1867-1909, aceasta cladire deosebita m-a fascinat cu arhitectura ei, cu imensitatea ei dar mai ales cu acel ceas vestit care zilnic atrage sute de turisti. In turnul cu ceas al Primariei exista niste papusi de marime aproape naturala, care la ore fixe incep sa danseze si sa prezinte scene ale turnirurilor medievale. Papusile acelea se pot admira pe 2 nivele ale turnului si danseaza zilnic la orele 11, 12 si 17. Fiind santier in tot acel centru, am observat ca si o parte a cladirii Primariei Noi era acoperita cu schele. Dar si peste acele papusi era o plasa, asa am observat, plasa care era pusa cu scop de a proteja acele minunatii impotriva mizeriei facute de pasari. Pe cealalta latura a pietei am admirat si Primaria Veche (Altes Rathaus) - o cladire mai mica dar si mai moderna. Aceasta cladire a servit populatia pana in anul 1874 cand primaria s-a mutat in cladirea cea noua. In zilele de azi in Primaria Veche au loc adunarile consiliului municipal. Mergand pe o straduta inainte si lasand pe dreapta cladirea Primariei Noi am ajuns la Catedrala Frauenkiche (catedrala Fecioarei Maria), o biserica veche dar cea mai renumita biserica din centru dar si din oras. Are 2 turnuri inalte de 99 m, dintre care unul am vazut ca este in renovare. Deasupra pe cele 2 turnuri sunt cupole verzi iar cele 2 turnuri fiind atat de inalte se pot zari de departe. Undeva in spatele Primariei Noi era o piata frumoasa in care am vazut sute de biciclete. Am admirat felul in care acesti oameni stiu sa isi pastreze conditia fizica si au gasit un mijloc de plimbare simplu si placut - acela de a merge cu bicicleta. Tot in jurul acelei piete mici sunt o gramada de magazine de tot felul. Munchen este un oras fermecator, un oras care te cucereste inca de la prima intalnire. Ne pare rau ca nu am avut timp mai mult la dispozitie sa vedem si alte obiective turistice enumerate la inceput, dar sigur vor mai fi ocazii. Munchen este un oras pe care daca il vezi, simti nevoia sa te reintorci mereu acolo, macar doar pentru un Oktoberfest. A fost o zi minunata acolo la Munchen, o zi in care, dupa ce ne-am plimbat prin Marienplatz am dorit sa ajungem intr-un alt loc deosebit - muzeul BMW, un loc cu totul interesant, un loc in care chiar ne-am simtit in alta lume, pe o naveta spatiala, dar despre toate acestea am sa va povestesc in continuare.

Prin zăpadă, la plimbare! Câteva ore, la pas, prin Marburg

Într-o zi frumoasă de ianuarie a anului 2010, am ajuns în orășelul universitar Marburg, care, am aflat mai târziu, este înfrățit cu Sibiul nostru. Este un oraș medieval, superb, cu clădiri minunate, după colțul căreia te așteptai să iasă în orice moment vreun cavaler sau vreo domniță. Noi ne-am plimbat puțin prin centrul vechi, care era plin de magazine și de restaurante, dar și altele. M-a amuzat, de exemplu, că exact lângă o cofetărie, era și cabinetul unui dentist. Din orice colț al orașului se putea vedea undeva sus, un castel misterios, unde părea să stea un conte. Am urcat și noi până la castel, dar ne nimeriserăm să fim acolo fix în ziua care era închis. Ne-am mulțumit să ne învârtim puțin prin jurul lui și să vedem întregul oraș de sus. Era o priveliște minunată! Mai târziu, am aflat de la niște prieteni care locuiesc în Frankfurt, că acel castel este din secolul XI, dar întâi a fost folosit drept fortăreață, dar a servit și drept închisoare în secolul XIX, iar astăzi a devenit obiectiv de vizite pentru turiști, o parte aparține acum Universității din Marburg, alta este transformată în muzeu de istorie. Cum de sus se vedea foarte frumos o bisercă, am vizitat-o și pe aceea. Se cheamă „Sfânta Elisabeta˝, pentru că a fost construită în cinstea Sfintei Elisabeta a Ungariei (a fost construită chiar pe mormântul său), din ordinul Isabelei de Ungaria și cavalerii teutoni au ajutat la ridicarea ei, în secolul XIII. În dreapta, cum stai cu fața spre intrare, se află și o machetă a bisericii, foarte frumos realizată. Am intrat și ne-a plăcut mult și interiorul, nu numai exteriorul. Este o capodoperă a arhitecturii gotice, fără îndoială. Acest lucru se poate observa la altarul (închis) încrustat, dar și la alte exponate care întruchipează atât scene biblice, cât și evenimente din viața contesei. După ce ne-am minunat de biserică, am vrut să plecăm dar cum mai aveam un pic de timp, ne-am luat mașina și am urcat până la turnul Kaiser Wilhelm (căruia nemții zonei îi spun Spiegelslust), acesta fiind cel mai înalt punct al Marburgului. Acest turn, deși arată ca fiind construit tot prin secolele XII-XIII, este de fapt de secol XIX și a fost într-adins făcut așa, să dea impresia de vechi. Tocmai acest lucru îl face să aibă mulți vizitatori. Un lucru drăguț (dar care arată cam kitchos), este inima prinsă pe el și care se aprinde cu luminițe roșii, ori de câte ori se naște un bebeluș in Marburg. Mi-a plăcut mult acest orășel și aș vrea să am timp mai mult să îl pot vizita și a doua oară!

Europa Park

Pentru luna septembrie a acestui an ne-am planificat o scurta vacanta in Germania pentru a vizita parcul de distractii Europa Park. Parcul este situat in satucul Rust, ce a devenit celebru si foarte vizitat datorita parcului. Satul s-a dezvoltat simtitor odata cu aparitia parcului, au aparut foarte multe pensiuni, vile si blocuri mici. Deoarece preturile la cazare la hotelurile parcului aveau preturi nejustificat de mari (din punctul meu de vedere), mi-am indreptat atentia catre micile pensiuni din sat. Asa am dat peste Ferienwohnung Strauch, o garsoniera foarte spatioasa ce se afla intr-un bloc mix de locuinte pe doua niveluri plus mansarda. Toate garsonierele si apartamentele din acest bloc sunt date spre inchiriere pentru oaspetii parcului. Cladirea este construita in stil tipic german pentru a se incadra cat mai bine in peisaj. In fata blocului cat si de jur imprejur este o gradinita cu gazon si arbusti bine ingrijiti. Cladirea dispune de parcare subterana, de care am beneficiat si noi, o parcare destul de greu accesibila la prima vedere datorita rampei de acces. Blocul este securizat, toti oaspetii primesc la sosire o cheie de la usa de acces in cladire. Am mai primit o cheie si pentru garaj si inca una pentru locul de parcare rabatabil. Localizare Cladirea se afla pe strada Draisstr nr 6, la 10 minute de mers pe jos pana in parc. Langa bloc se gaseste un supermarchet deschis pana la 9 seara foarte bine aprovizionat, de unde ne-am cumparat cele necesare. Am ramas placut surprinsa de varietatea de produse care se gasesc intr-un supermarchet dintr-un sat german. Garsoniera se afla la etajul 1, pe lateralul cladirii. Rezervarea Am facut-o pe booking iar pretul pentru 5 nopti a fost de 350 de euro. Ulterior am luat legatura pe mail cu proprietarul pentru a stabili ora predarii garsonierei. Pe mail am comunicat foarte usor in limba engleza, iar la fata locului am inteles ca persoana care raspundea la mailuri era fiul proprietarului, singurul vorbitor de limba engleza din familie, atat proprietarul cat si sotia acestuia sunt rusi si singura limba pe care o vorbesc in afara celei materne este germana. Comunicarea verbala la fata locului a fost singurul minus al acestei vacante, pana la urma ne-am inteles prin limbajul semnelor. Aspect interior si dotari Desi este o garsoniera, este foarte spatioasa si bine compartimentata, avand 47 de mp. Garsoniera dispune de o camera spatioasa, un hol incapator, baie, bucatarie americana si balcon. Garsoniera are si wifi. Camera Este dotata cu un pat mare matrimonial, un alt pat supraetajat (pentru cei ce au copii e ideal), o canapea extensibila, o comoda pe care se afla un televizor lcd. Cum spuneam, garsoniera are si un balcon micut dotat cu masuta si scaune, iar geamurile de la balcon sunt protejate cu storuri, pentru mai multa intimitate. Spatiul este amenajat in culori calde tineresti ce pastreaza aspectul de proaspat si curat. Garsoniera este incalzita cu ajutorul caloriferelor, asa cum se face si la noi. Desi am fost in septembrie, acolo era deja foarte frig, in jur de 10-11 grade si am avut nevoie sa dam drumul la calorifere. Pe hol se gaseste un dulap mare cu doua usi foarte incapator, o oglinda mare, cuier si suport de pus incaltamintea. Bucataria Garsoniera dispune de o bucatarie americana complet dotata si utilata cu tot ce este necesar cum ar fi: plita electrica, cuptor, frigider, hota, cuptor cu microunde, filtru de cafea, fierbator electric, toaster, vesela, tacamuri, oale, cratite, tigai. Am gasit chiar si masa si fier de calcat si aspirator! Intre bucatarie si camera este o masa rotunda cu 4 scaune unde proprietarii ne-au pus de bun venit o cutie de bomboane de ciocolata si o sticla cu vin. Intr-unul din corpurile suspendate se puteau gasi consumabile cum ar fi: sare, zahar, cafea, ness, ceai, condimente etc. In bucatarie se gasesc doua cosuri de gunoi pentru ca la ei gunoiul se recicleaza, un cos este pentru resturi alimentare si altul pentru ambalaje de hartie si carton. Am observat ca toti vecinii aveau sticle goale de vin si bere la usa, dar nu am inteles cine vine sa le colecteze pe acestea din urma. Baia Baia este pardosita cu gresie si faianta de culoare alba si stralucea de curatenie cand am ajuns acolo. Este dotata cu chiuveta si oglinda, vas de toaleta si cada de dus. Am gasit in baie prosoape curate foarte moi si de buna calitate, hartie igienica suficienta si sapun lichid. Parcarea Asa cum am mentionat mai sus, parcarea este rabatabila, nu stiu exact daca acesta este termenul corect, nu ma supar daca ma corectati. Ce au facut nemtii astia ca sa incapa cat mai multe masini avand un spatiu relativ mic de parcare? Au facut un sistem de parcare supraetajat rabatabil ce permite ca intr-un spatiu unde in mod normal incapea doar o masina, sa incapa 3! Sistemul urca si coboara cu ajutorul unei chei, iar masinile stau practic una peste alta. Locul nostru de parcare era la mijloc si de fiecare data trebuia ori sa coboram, ori sa urcam sistemul pentru a urca in masina. Oricum accesul in masina este destul de dificil atata timp cat aceasta se afla pe acest suport pentru ca spatiul este foarte mic, trebuie sa mergi aplecat si risti sa te lovesti la cap pana te obisnuiesti cu sistemul. Gazdele ne-au mai oferit si un voucher de parcare gratuita pentru parc care ne-a fost de ajutor. La demisolul blocului se gaseste spalatoria deschisa pentru toti oaspetii, dotata cu masini de spalat, uscatoare, detergenti si tot ceea ce este necesar pentru spalatul rufelor. Concluzie Am avut un sejur foarte placut in aceasta locatie si o recomand cu drag tuturor celor ce vor sa petreaca cateva zile in Europa Park, atat familiior cu copii cat si grupurilor de prieteni pentru ca ofera un raport foarte bun calitate pret.

La pas prin Dusseldorf

În acest oraş am ajuns după ce am plecat din Bremen. Acesta a fost primul şi singurul oraş din circuitul nostru pentru care nu am apucat să notez obiective turistice clare, să îmi iau prea multe notiţe despre ce anume merită şi trebuie făcut aici. Deşi plimbarea prin acest oraş elegant şi cochet a fost facută cam „la întâmplare”, am reuşit să adun destule impresii plăcute şi poze la finalul ei. Hotelul l-am găsit uşor, am găsit şi loc de parcare gratuit în faţa hotelului, aşa că am plecat la plimbare să descoperim un nou oraş german. După Frankfurt, Dusseldorf este cel mai mare centru financiar din Germania. Este capitala landului german numit “Renania de Nord – Westfalia” şi se află la confluenţa râurilor Dussel şi Rhin. Este considerat unul dintre cele mai animate oraşe din zonă, cu multe bănci, clădiri de birouri, zgârie-nori, baruri, etc. Admirând clădirile, şi vechi şi noi, cu arhitecturi şi faţade diferite, am remarcat nişte pomi interesanţi care aveau nişte flori mici şi albe. Nu ştiu exact ce tip de pomi erau dar ni s-au părut interesanţi, mai ales că la noi nu am văzut astfel de floricele. Marea majoritate a magazinelor pe lângă care am trecut erau închise, lucru absolut firesc având în vedere că era trecut de ora 19.30. Dar acest lucru nu ne-a împiedicat să admirăm produsele expuse în vitrine, cu preţuri variate. O mulţime de statui reprezentând diverse animale erau pe străduţe, fiind o atracţie atât pentru cei mici, cât şi pentru noi. Am făcut poze cu câteva dintre ele şi ne-am continuat plimbarea, la pas, prin oraş, fiind relativ încântaţi de tot ce apucasem să vedem. De fapt, într-un oraş de la nemţi (pe care eu îi admir din multe puncte de vedere) nu cred că sunt multe lucururi care să îţi displacă. Ajunşi în piaţa Graf Adolf, am admirat clădirile vechi dar foarte bine întreţinute, faţadele lor fiind zugrăvite în culori vii, plăcute, care îţi ofereau o oarecare linişte sufletească. Am trecut printr-un părculeţ, foarte drăguţ, curat şi frumos aranjat, cu flori colorate care îţi încântau sufletul. Profitând de priveliştile lui, am stat puţin şi am ronţăit nişte napolitane pe care le cumpărasem de la un magazin, cu câteva ore în urmă. Ieftine şi foarte bune! În acel parc era o statuie reprezentând o femeie care oferea trecătorilor un măr sau un fel de bilă, nu ştiu exact de era, însă oferta era de nerefuzat, aşa că am făcut câteva poze “luând” ce aceasta ţinea în mână. O altă statuietă interesantă şi nostimă pe lângă care am trecut reprezenta un muţulache care făcea acrobaţii, stând cu capul în jos, într-o mână, şi cu picioarele în sus. I-am arătat acestuia că pot sta şi eu la fel…sau mai bine zis că nu… Mergând mai departe, printre copaci am zărit o clădire înaltă, numai din sticlă verde, despre care am aflat că este “Excellent Business Center”. Peste tot pe străzi erau aranjamente florale minunate, îngrijite şi viu colorate, semn că cineva avea grijă de ele. Mi-a atras atenţia un panou care indica prin mai multe săgeţi, câte locuri de parcare sunt disponibile în parcările cu plată, amenajate, din direcţiile arătate. Informaţiile se actualizau în timp real, când o maşină venea sau pleca numărul de pe indicatoare se schimba automat. Adică, un alt sistem foarte bine pus la punct de nemţi. Am remarcat că marea majoritate a parcărilor erau subterane, ceea ce explica lipsa maşinilor parcate pe străzile pe care am trecut noi. O altă clădire modernă, din sticlă, ne-a atras atenţia, dar nici despre aceasta nu am detalii prea multe. Am remarcat în schimb Banca de Comerţ din Dusseldorf (Commerzbank) care era închisă. Aşezată pe colţ, era o clădire înteresantă dar părea cam murdară, în comparaţie cu alte clădiri mai puţin importante din oraş care erau mult mai bine întreţinute. Lângă Theodor Corner Strase se afla în canal cu apă curată lângă care era o frumoasă statuie reprezentând un pescar cu cangea. Nu am reuşit să îi fac o poză din faţă, pentru că trebuia să ajungem tocmai în partea opusă, dar vă puteţi face o idee despre ce este vorba din poza pe care am facut-o. Mergând mai departe, am ajuns la o construcţie inedită, Schadow Arkaden, care este un complex comercial situat la intersecţia Schadowstrase cu Blumenstrase. Nu am avut nici măcar curiozitatea de a-l vizita, din două motive: ora înaintată şi pentru că nici nu ne-am dat seama că este un shop. L-am admirat însă din exterior, mai ales construcţiă din sticlă de la nivelul căreia, probabil, se putea admira panorama. Începuse să se întunece pe străzi, acestea erau din ce în ce mai puţin animate, singura încântare fiind vitrinele magazinelor frumos luminate. Am trecut pe lângă Biserica Sf. Ioan (Johanneskirche), cunoscută sub numele de “Biserica Oraşului”. Este cea mai mare biserică protestantă din Dusseldorf, turla având o înălţime de 87,5 metri. Binenţeles că era închisă la acea oră şi nu am putut intra, aşa că a trebuit să ne mulţumim cu câteva poze a clădirii în exterior. Faţada nu este bogată ca a altor lăcaşe de cult vizitate de noi, dar are multe elemente arhitectonice foarte utilizate în general la astfel de construcţii, cum ar fi arcadele, rozeta, terasele, etc. Ajunşi în Piaţa Martin-Luther, am admirat câteva statui frumoase însă nu am mai avut curiozitatea să aflăm ce anume reprezentau ele. Se pare că am alocat prea puţin timp acestui oraş, nu am reuşit să vizităm nici o catedrală, nici un obiectiv important din oraş. Dar ceea ce am văzut ne-a plăcut şi, deşi nu este cel mai frumos oraş german prin care am trecut, pot spune că a câştigat un loc de cinste în topul preferinţelor noastre. Este un oraş drăguţ, interesant, extrem de curat şi care merită văzut, dar cu o documentare prealabilă asupra principalelor obiective turistice şi a importanţei lor pentru oraş.